10 mai 1998
CONFESIUNI
Fara falsa pudoare, fara prejudecati
"Traiesc in doua lumi paralele"
Cand se pomeneste despre homosexuali, cei mai multi au o reactie de respingere a subiectului. "Nu stiu nimic despre ei si > nici nu ma intereseaza". "Niste nenorociti. Astia sunt bolnavi". Cu toate acestea, homosexualii sunt in toate mediile sociale. Parlamentari, artisti, studenti, avocati, preoti, elevi, medici, jurnalisti, filosofi, scriitori, profesori etc. Medicii ii cunosc pe cei care au fost nevoiti sa solicite sprijin medical. Politia ii cunoaste doar pe cei care au incalcat legea. Armata, Biserica, penitenciarele si Ministerul Educatiei Nationale cunosc doar cazurile flagrante din institutiile pe care le coordoneaza. Cine sunt homosexualii? Cati sunt in Romania? Zeci? Sute? Mii? Nimeni nu stie. Ca in toata lumea, din toate vremurile, si in Romania au fost si sunt homosexuali. Pe seama lor se fac glume, se spun rautati, dar nu sunt exclusi din colectivitate. Sunt acceptati asa cum sunt.
Fara falsa pudoare, fara prejudecati, am intrat in aceasta lume putin explorata. Am ascultat confesiunea unor tineri aparte. Pentru prima oara in viata lor isi spuneau povestea. Povestea unor barbati care nu au sarutat niciodata o fata.

"Am avut cateva tentative de sinucidere"
Marius, 21 ani, student la Litere: "Am avut dintotdeauna sentimentul ca mi se intampla ceva deosebit, dar pana la pubertate > nu stiam cum se numeste. Abia la scoala generala, apoi in liceu, am inteles ca ceea ce se numeste homosexualitate mi se > potrivea. Nu voiam sa cred ca am vreo legatura pentru ca mi se parea ingrozitor sa porti eticheta de homosexual. Atunci, la > 13-14 ani, aveam informatii numai din auzite. Am inceput sa caut o explicatie a fenomenului in cartile de stiinta. Fata de fete > nu am simtit altceva decat prietenie. Fizic, nu am repulsie, dar, pur si simplu, nu ma interesau. La 16 ani am avut ocazia sa > plec in Franta, la studii. Cand am plecat, eram marcat de o puternica depresie si avusesem cateva tentative de sinucidere. Nu > dormeam noaptea si imi era sila de viata. Ma simteam vinovat. Ma tot gandeam cum s-a intamplat sa ajung eu la periferia > societatii. Pentru ca asta stiam eu despre homosexuali. Dar am avut noroc. In Franta am intalnit un grup de tineri gay. Am > avut un soc pentru ca toti erau veseli, «normali». Eu eram inca speriat, dar ei mi-au aratat ca nu sunt singurul in aceasta > situatie. Tot timpul cat am stat in Franta am fost un adevarat "aspirator" de informatii. Tot in Franta am avut si prima > experienta sexuala. M-am indragostit «lulea», desi era clar ca relatia nu va dura.
> Cand m-am intors acasa, am incercat sa vorbesc cu parintii mei. Ma bazam mult pe intelegerea lor de dascali. Nu a fost asa. > Au avut loc drame: plansete, certuri, atmosfera foarte tensionata. Am fost acuzat ca ma vand ca o curva, ca imi voi distruge > viata si ca voi ajunge de rasul si dispretul lumii. Cand am spus catorva colegi de liceu, foarte buni prieteni, m-am simtit mai > linistit pentru ca ei nu numai ca nu m-au respins, dar mi-au aratat o si mai mare prietenie. In liceu am mai avut «o mare > dragoste», un coleg. Ca orice relatie la aceasta varsta s-a destramat firesc. Din clasa intai pana in ultima clasa de liceu am > fost premiant, am terminat printre primii liceul, iar la facultate am intrat printre primii zece. Evit sa spun ca sunt > homosexual. De fapt, nici acum nu pot sa pronunt acest cuvant, prefer denumirea de gay. Nu sunt inca in stare sa declar > public si nici altii. Cei care o vor face vor fi persoane sacrificate. Resimt foarte puternic presiunea Codului Penal. Ce as > dori eu? Sa-mi traiesc viata asa cum doresc eu. Sa-mi fie respectata intimitatea. Sa pot sa tin de mana pe iubitul meu, > Alexandru, de 29 ani, care este medic, iar, daca simt nevoia unui gest tandru pe strada, sa pot sa-l fac: sa-l strang in brate si > chiar sa-l sarut".
"Prima relatie sexuala am avut-o la 17 ani"
> Bogdan, 24 ani, student la Filosofie: "Cand eram mic, nu am stiut ca eu sunt altfel. Credeam ca asa sunt toti. Abia la > pubertate am constientizat ca era ceva aparte. Nu am incercat sa vorbesc cu parintii mei si nici in ziua de astazi nu am avut o > discutie cu ei. Sunt o fire interiorizata: intai observ, apoi ma intreb. Am cautat in carti, in manuale. Ma jucam si cu baieti si > cu fete, nu aveam jucarii preferate. Am fost un copil normal pentru ca am stiu sa ma integrez. Am fost premiant din prima > pana in ultima clasa de scoala. In clasa a VII-a si a VIII-a am inceput sa caut literatura care aborda aceasta problema. > Practic, traiesc doua lumi paralele: una intima si una in societate. Pentru mine, homosexualitatea nu se reduce la relatia > sexuala. Prima pasiune am facut-o pentru un coleg de gradinita. Simteam nevoia sa stau cu el tot timpul. La 15 ani, am simtit > ceva special pentru un coleg de clasa. Imi facea placere sa discut cu el. Si acum suntem prieteni si sunt convins ca, daca ar > sti ca sunt gay, relatia ar fi aceeasi.
> Prima relatie sexuala am avut-o la 17 ani cu un barbat cu 4-5 ani mai mare, bisexual. A fost «o dragoste la prima vedere», > care nu a durat. Ca student, in camin, am mai avut cateva experiente. Sunt unii care vor sa faca sex si atat. Mie nu-mi plac > cei vizibil homo, cocotele masculine. Unii prieteni ai mei si cativa colegi stiu ca sunt gay, dar nu au avut reactii negative > cand au aflat sau au intuit. Ma pregatesc pentru o cariera universitara. In viata intima, am pentru prima oara o relatie stabila. > Avem aceeasi varsta, aceleasi preocupari intelectuale".
> "Parintii mi-au cerut sa nu ma feresc de familie"
> Daniel, 33 ani, contabil: "Am copilarit intr-un orasel de langa Brasov, unde comunitatea germana era preponderenta. Asa ca > eu eram oarecum izolat. La 10 ani mi-am dat seama ca mi se intampla ceva deosebit. Nu simteam nevoia sa stau mai mult > timp cu baietii, dar cu fetele eram foarte bun prieten. Imi placeau lucrurile domestice, plantele, animalele, cartile. Pe la 11 > ani, am inceput sa ma uit cu interes la barbatii din revistele de moda. Cand am ajuns la liceu, m-am surprins ca eu nu aveam > nici o prietena, asa cum aveau colegii mei. A fost momentul cand mi-am pus serios problema. Vreo doi ani, m-am tot > framantat. Am descoperit in casa o carte pentru tinerii casatoriti. Pe ultima pagina am gasit cateva randuri despre > homosexualitate. Asa am aflat ca acest lucru are un nume, ca este o aberatie sexuala si ca se pedepseste cu inchisoarea. La > 15 ani, am incercat sa-mi demonstrez ca nu este adevarat si am incercat sa ma apropii de o colega. Mai mult decat prietenie > fata de ea nu simteam. La 16 ani am auzit despre un barbat gay pe care l-am cautat. Ca de la sine, am avut prima experienta > sexuala. El avea 30 de ani, multa experienta si eu am vrut sa-l intreb cat mai multe, dar a evitat subiectul. Am facut o > depresie puternica. Stiam ca nu sunt singurul, avusesem o experienta sexuala, dar nu aflasem nimic, iar cel de care eram > indragostit ma evita. M-am dus la doctor si i-am spus ce calvar traiam. Acesta mi-a dat de inteles ca nu se poate schimba > nimic si ca, din acel moment, trebuie sa ma indrept spre sport si citit. M-a internat in spital si a facut totul pentru a-mi gasi > echilibrul. Totodata, m-a sfatuit sa nu mai spun nimanui si sa il caut ori de cate ori voi avea nevoie.
> Dupa depasirea momentului, parintii m-au intrebat ce se intampla cu mine. M-am hotarat sa le spun adevarul, plecand de la > premisa ca vor intelege ca nu este o toana de moment. Parintii mei sunt muncitori si m-au crescut cu respect fata de oameni. > Marturisirea nu a determinat reactii violente. Totul a decurs intr-o atmosfera civilizata. Tata m-a indemnat sa caut compania > femeilor. Mama, in care am avut intotdeauna multa incredere, si-a aratat amaraciunea ca nu va avea nepoti. M-a sfatuit sa nu > ma feresc de familie, sa nu recurg la companii dubioase. Mama mi-a spus ca ea a invatat la orele de religie ca fiecare om > este diferit si este asa cum a vrut Dumnezeu".
Profesorul de geografie era pedofil
> "Aveam 17 ani cand profesorul de geografie a insistat sa merg intr-o tabara - a continuat Daniel. Cand aveam 14 ani mai > fusesem cu el intr-o tabara la mare si ne acordase mie si colegului meu o atentie deosebita. Am plecat in tabara, m-a > rasplatit cu un sarut pe obraz pentru nu stiu ce fapta, iar noaptea am facut sex. A doua zi am plecat, pentru ca fusese beat si > eu detest alcoolul si oamenii bauti. Cand am inceput scoala, directorul si cativa profesori aflasera de ce fusesem in spital si > mi-au oferit sprijinul. La 18 ani am cunoscut un sculptor din Bucuresti cu care am stat un an de zile, dupa care el a plecat din > tara. Am avut din nou o depresie si am ajuns iar la spital. Cand am fost recrutat, am spus comisiei medicale ca sunt > homosexual si m-au declarat inapt. Aveam 23 ani cand m-am mutat in Bucuresti pentru un post mai bun. In functii inalte > aveam prieteni gay care mi-au facilitat contacte cu grupurile din Bucuresti. Locurile de intalnire se schimbau la 2-3 luni > pentru ca multi avusesera probleme cu Militia. Ca sa poata raporta ca a eradicat fenomenul, Militia facea o data pe an, > intr-un oras mare, 20-30 de arestari de persoane homosexuale. Majoritatea dintre acestia plecau din tara, imediat dupa > eliberare, iar ceilalti se fereau. In anii 1988, 1989, locurile de intalnire erau fie in statii de autobuz, fie la Universitate, la > Opera, la Palatul Telefoanelor. Era suficient sa faci cativa pasi intre Universitate si Libraria "Eminescu". Am intalnit gay > din toate mediile sociale, mai putin muncitori. Cand esti tanar si descoperi ca esti altfel, te lupti sa iti depasesti conditia. > Colegul cu care am fost in tabara la mare era si el homosexual si a terminat Institutul Teologic. Acum este preot in Ardeal si > este casatorit. Am avut un coleg provenit dintr-o familie de muncitori, ca si mine, care s-a zbatut sa invete si a terminat > Academia de Politie. Sigur, sunt si barbati care practica prostitutia pentru 100.000-300.000 lei, dar eu nu am fost niciodata > interesat de ei".
"Toata scoala am fost premiant"
Razvan, 27 ani, student la Medicina: "Pe la sfarsitul liceului, imi venea sa sarut toti barbatii. Am resimtit ceea ce mi se > intampla ca pe o boala. Prima emotie puternica am simtit-o la 6 ani, cand l-am vazut pe unchiul meu dezbracat. La 11 ani, > am inceput primele jocuri erotice cu un var de-al meu, de aceeasi varsta. Eu eram foarte precoce si rebel si i-am propus o > relatie sexuala. Mama lui, o femeie extraordinara, ne-a explicat ca nu este bine ce vrem sa facem, de ce nu este normal si ce > rani ne-am putea provoca. Tot timpul mi-am facut cultura peste masura de autodidact. La scoala am fost tot timpul premiant. > Vacantele le petreceam la Campulung Muscel si-mi placea sa merg la scaldat cu baietii. Ma masturbam foarte des. La 16 > ani, m-am indragostit de un coleg care m-a respins, dar am ramas si astazi prieteni. Eram in clasa a XII-a cand am avut > prima relatie sexuala cu un coleg care avea experienta de la 10 ani. Cand am plecat in armata, am suferit foarte mult. La 17 > ani am trecut printr-o experienta care m-a marcat. Am fost violat de un tip. A trebuit sa stau in spital peste 80 de zile. In > 1990, m-am legat foarte tare de un coleg, heterosexual. Era foarte atent cu mine, imi facea cadouri scumpe si m-a ajutat > foarte mult cu sfaturile sale. Nu am avut niciodata relatii sexuale cu el. A fost o dragoste foarte puternica. In 1997 s-a > casatorit si nu m-a invitat la nunta. In 1992 cunoscusem, la Biserica Anglicana, un american care mi-a spus ca este gay. L-am > reintalnit in 1995. Am facut sex cu el, mi-a placut si am trait cu el o luna de zile. In tot acest timp eram in sesiune si am luat > examenele cu zece pe linie. Am mai avut cateva relatii sexuale, dar nu mi-a placut. Psihiatrii m-au sfatuit sa caut cat de mult > compania fetelor, sa ma uit la filme erotice cu femei si sa incerc sa ma reorientez sexual. Am spus parintilor mei ce mi se > intampla abia in 1990 si am avut o discutie foarte deschisa. Mama a incercat sa ma inteleaga, dar tata - artist plastic care > apreciaza foarte mult femeile - nu poate accepta. In liceu nu am avut probleme pentru ca, avand note numai de zece, eram > favoritul profesorilor. Imi doresc foarte mult sa gasesc o fata blonda, cu ochii verzi, care sa ma inteleaga si sa ma ajute sa > ma reorientez sexual. Pana acum am avut numai experiente neplacute, pe care nu vreau sa le repet".
In Romania nu este definita legal decenta
Cand se discuta despre homosexuali, cei mai multi isi exprima dezgustul, considera subiectul imoral, indecent si obscen. > Homosexualii insisi evita termenul, preferandu-l pe cel international de "gay". Ceea ce nu se stie este ca, in Romania, > obscenitatea, decenta si moralitatea publica nu sunt definite legal. Aflat in impas cu o ancheta, Inspectoratul General de > Politie a solicitat Parchetului General sa defineasca acesti termeni. Raspunsul a fost ca, in functie de colectivitatea unde se > pune problema, continutul este variabil. Cu alte cuvinte, nici institutiile de ordine publica nu cunosc limitele decentei, ale > obscenitatii si ale imoralitatii publice. In mod cert, nu Parchetul General este singura institutie care trebuie sa dea o definitie > clara dupa care sa se poata blama si homosexualii. Poate ar fi cazul ca si alte institutii sa se implice. Poate Parlamentul? > Ministerul Educatiei Nationale? Al Culturii? Academia Romana? Biserica? Societatea civila?
Asa cum spuneam, in toate mediile sociale din Romania traiesc si muncesc homosexuali. Este o lume putin explorata, dar > intens blamata. Ramane de vazut daca cu bunastiinta, din indolenta, din inconstienta sau din falsa pudoare.
Marina Dohi