Mă ceartă cititorii (în număr mai mare decât credeam eu vreodată) că nu am mai scris pe blog. S-a făcut praf placa de ceva de la calculatorul personal si nu mai am Internet acasă. Naşpa, îmi lipseşte enorm, mai mult decât aş fi crezut. Dar, poveştile din tramvaiul 36 continuă... De mai multe zile visez în vagonul hârbuit care mă duce acasă sau la muncă. Foştii colegi de la "Bulina roşie" s-au mobilizat pe Facebook. Ce să vă spun: e Jihad. În fiecare zi sunt tot mai mulţi, postează fotografii, scriu amintiri îşi fac complimente. Sunt foarte emoţionată: a fost cea mai plăcută perioadă din viaţa mea. Am întâlnit acolo nişte tineri care au crescut frumos, după gusturile mele. Fac mişto unul de altul, când văd fotografiile recente. Eu aduc prostamol, zice unul. Mă grăbesc să vin şi eu cu o ofertă: aduc ceai de gălbenele. Una peste alta, s-a pus de o întâlnire la cârciumă. Greşit! Până acum au confirmat peste 100 de persoane, cam cât la o nuntă. Eu am nervi la stomac de emoţii: m-au sunat colegi dragi pe care nu i-am văzut de 10 -15 ani. De aceea, drumurile mele cu RATB nu mai sunt o povara: am timp să mă gândesc cât de frumoşi sunt, totuşi, oamenii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu