Colegii şi prietenii care au maşină nu sunt interesaţi de experienţa mea de călător cu tramvaiul. Ei nu ştiu (probabil) că Rudolf Giuliani a câştigat postul de primar al metropolei New York apelând şi la astfel de informaţii. Cu un an înainte de campania electorală, el a trimis pe toate tronsoanele de metrou ale metropolei operatori de sondare a opiniei publice, să înregistreze ce anume vorbesc oamenii, ce îi preocupă, ce îi nelinişteşte. Astfel a ştiut exact ce mesaje să transmită la mitingurile electorale din diverse cartiere ale oraşului. De pildă, aseară eram amorţită de frig şi mă adunasem toată în scaunul rece din tramvai. Urcă un boschetar bătrân care aşteptase respectuos să urce "ceilalţi", apoi s-a aşezat cuminte, în şezut, într-un colţ de scară. A pus bocceluţa sub scaunul din apropiere, să nu încurce pe cineva. "Uite, un amărât cu bun simţ", mi-am zis eu în gând. Parcă m-ar fi auzit: imediat s-a pişat pe el. De parcă nu duhnea el destul! În mai puţin de zece secunde, din spate, ajunge în dreptul meu un lichid care se scurgea din spatele tramvaiului. Instinctiv întorc capul să văd sursa. În spatele tramvaiului o ţigancă se ştergea între picioare cu fustele înflorate. Se pişase din picioare. Sunt sigură că această poveste este oribilă pentru eventualii cititori. Dar jur că este adevărată. Să vă mai spun că nimeni din nu a scos un sunet?
sunet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu