Colega Anca nu crede că cineva, fie ea şi romancă sau boschetar, poate să urineze în tramvai, aşa, cu toată lumea de faţă. Pentru că are maşinuţa defectă, aproape m-a implorat să „o iau” cu tramvaiul 36 să vadă şi ea fauna despre care tot scriu pe acest blog. A avut ghinion! Sub nasul nostru, manipulantul a plecat şi ne-a lăsat seara târziu într-o staţie pustie de pe platforma Pipera. Zgribulite, ne-am urcat apoi într-un hârb care se retrăgea, din fericire, pe traseul bun pentru noi. Eram să spun că am vorbit tot drumul, dar aş fi greşit. Ancutza zicea ceva dar ochii ei erau ţintă în spatele tramvaiului, unde se aştepta ca din moment, în moment, să se pişe cineva. Ghinion curat: eram vreo şapte zgribuliţi care mai degrabă ar fi făcut pe ei decât să meargă în spate. „Vezi? Nimic interesant! Jură-te că ai scris adevărul!”, mă somează Anca. Îmi sare în ajutor un alt coleg. „Asta nu e nimic. Într-o zi am rămas cu gura căscată când un bărbat s-a dus în spatele vagonului, s-a lăsat pe vine şi a făcut treaba mare”, spune Alex ruşinat că trebuie să spună aşa ceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu